ORDIE, ordii, s. f. (Învechit și arhaizant) Hoardă; oaste turcească. Frații taie drumuri largi în ordiile păgîne. SADOVEANU, O. I 106. Chiajna, în fruntea oștirei sale, apucă drumul înapoi către București, răsipind groază înainte-i numai prin gloata năprasnicei sale ordii. ODOBESCU, S. A. 123. Vlad urmind oștii cei mare Turcești, ordiilor despărțite Neașteptat înainte le sare. BUDAI-DELEANU, Ț. 175. – Accentuat și: ordie.