ORDALIE, ordalii, s. f. (În antichitate și în evul mediu) Probă cu caracter de tortură la care era supus un împricinat spre a i se dovedi vinovăția sau nevinovăția în fața așa-zisei justiții divine. Vrăjitorii erau... descoperiți prin ceea ce se numește ordalii. ȘEZ. XIX 69.