ORCHESTRAȚIE, orchestrații, s. f. Arta de a orchestra; transcrierea, aranjarea pentru orchestră a unei bucăți muzicale. Orchestrația piesei «Tablouri dintr-o expoziție», a lui Musorgski, a fost făcută de Ravel. ♦ Felul cum sînt îmbinate diferite grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o anumită bucată muzicală). ◊ (Fig.) Nu puteam prinde cu urechea depărtarea de la care venea această bizară orchestrație. HOGAȘ, M. N. 87.