ORCAN, orcane, s. n. (Învechit și arhaizant) Uragan. Văzduhul se cutremură ca la suflarea orcanului. SADOVEANU, O. I 106. Auzul îi urlă ca un orcan. DELAVRANCEA, S. 28. Orcanul însuși stă domol Și-n ginduri dulci se pierde. COȘBUC, P. I 65. ◊ Fig. Mă topesc tainic, însă mereu De ale patimilor orcane. EMINESCU, O. I 26.