2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBEȚÍ, orbețesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se milogi, a cerși.

ORBEȚÍ, orbețesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milogi, a cerși. – Din orbeț.

Intrare: orbețire
orbețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbețire
  • orbețirea
plural
  • orbețiri
  • orbețirile
genitiv-dativ singular
  • orbețiri
  • orbețirii
plural
  • orbețiri
  • orbețirilor
vocativ singular
plural
Intrare: orbeți
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • orbeți
  • orbețire
  • orbețit
  • orbețitu‑
  • orbețind
  • orbețindu‑
singular plural
  • orbețește
  • orbețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • orbețesc
(să)
  • orbețesc
  • orbețeam
  • orbeții
  • orbețisem
a II-a (tu)
  • orbețești
(să)
  • orbețești
  • orbețeai
  • orbețiși
  • orbețiseși
a III-a (el, ea)
  • orbețește
(să)
  • orbețească
  • orbețea
  • orbeți
  • orbețise
plural I (noi)
  • orbețim
(să)
  • orbețim
  • orbețeam
  • orbețirăm
  • orbețiserăm
  • orbețisem
a II-a (voi)
  • orbețiți
(să)
  • orbețiți
  • orbețeați
  • orbețirăți
  • orbețiserăți
  • orbețiseți
a III-a (ei, ele)
  • orbețesc
(să)
  • orbețească
  • orbețeau
  • orbeți
  • orbețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

orbeți

etimologie:

  • orbeț
    surse: DLRM