2 definiții pentru orbețire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ORBEȚI, orbețesc, vb. IV. Refl. (Regional) A se milogi, a cerși.

ORBEȚI, orbețesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milogi, a cerși. – Din orbeț.

Intrare: orbețire
orbețire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • orbețire
  • orbețirea
plural
  • orbețiri
  • orbețirile
genitiv-dativ singular
  • orbețiri
  • orbețirii
plural
  • orbețiri
  • orbețirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

orbeți, orbețescverb

etimologie:
  • orbeț DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.