ORBALȚ (pl. -țuri) sn. Mold. Bucov. Maram. 1 🩺 Ⓟ Brîncă ¶ 2 🌿 Plantă veninoasă, cu frunze mari, cu flori mici albe-gălbui, cu fructul oval-globulos care devine la maturitate negru lucitor; numită și „iarbă-de ~” „iarba-sfîntului-Hristofor”, „iarba-Hristoforului”, „iarba-tîlharului”, etc. (Actaea spicata) (🖼 3452) [ung. orbánc].