ORATORIC, -Ă, oratorici, -e, adj. De orator, care aparține oratorului, privitor la orator sau la oratorie. Talent oratoric. ▭ După stilul artistic, cel mai apropiat de cel familiar este stilul oratoric. IORDAN, L. R. 130. Vorbele sunau calde, fără pompă oratorică. C. PETRESCU, Î. II 105.