oratorial, -ă adj. Cu specific de oratoriu ◊ „M. M. evoluează în stilul oratorial cu linii sonore sigur conduse; M.C. nu pierde avantajul frumuseții glasului și de o particularitate timbrală potrivită nu numai lui Wagner, ci și maestrului vienez.” Săpt. 19 IV 74 p. 2 (din oratoriu + -al)