ORATOR (< fr. orateur < lat. orator, derivat din orare, a vorbi) Persoană înzestrată cu darul vorbirii alese, pe care cei vechi îl considerau ca pe un bărbat de seamă, iscusit în arta vorbirii (pir bonus dicendi peritus). În De oratore, Cicero definește pe orator ca pe un om de inimă și de spirit, care nu ignoră nimic din ceea ce un om cinstit trebuie să știe și care își pune talentul în slujba adevărului și a virtuții.