oracol, oracole s. n. (La vechii greci și romani) Profeție, zicere, prezicere; locul unde se făceau profețiile. ♦ Sanctuar special unde, în antichitate, se credea că divinitatea dădea răspunsuri la întrebările unui preot, privitoare mai ales la viitor. ◊ Oracolul lui Apolo din Delfi = cea mai complexă instituție a oracolului la vechii greci, unde oficia preoteasa Pitia. [Var.: oracul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.