OPĂRITOR, -OARE adj. (Rar) Care opărește. (Substantivat) Trandafir cu două flori, Mama-i cu două nurori, Una-i ruja macului, Una-i ruja dracului, Una-i pune lăutoare Ca să-i fie-opăritoare. alecsandri, p. p. 372. – pl.: opăritori, -oare. – Și: opăritoriu, -oare adj. lm. – Opări + suf. -tor.