OPĂCITURĂ s. f. 1. (Regional) Opreliște; opritură. În oboielile sau vîrtejele vrunui obstacol sau opărituri de apă..., undița se lasă... pe curent în jos. atila, p. 227. 2. (Învechit, rar) înșelăciune. Noi lăsăm aceaste opărituri și creadem și cu adevărat zicem cu beseareca lui Dumnezău. n. test. (1648), 199^v/20. – pl.: opăcituri. – Opăci¹ + suf. -tură.