OPTATIV s. n. (< adj. optativ, -ă, cf. fr. optatif, lat. optativus): aspect al modului condițional-optativ-potențial care exprimă o posibilitate reală, dorită în prezent sau în trecut, ca în exemplele „Închinar-aș și n-am cui! / Închinar-aș murgului” (Folclor); „Ce-aș mai fi colindat atunci!” (v. și condițional-optativ-potențial).