opsă, adv. – 1. Desigur, firește. 2. Doar, numai: „Opsă l-au vădzut alaltăieri” (Săcel, Sat Șugatag); „Opsă doară n-oi mere eu pe-acolo” (Ieud 1987). Termenul circulă doar în Transilvania și Maramureș. – Posibil din lat. ipse, -um, ipso (facto) „implicit; prin însăși acest fapt” (Țurcanu).