ópsă, adv. (reg.) 1. Desigur, firește: „Opsă doară n-oi mere eu pe-acolo” (Ieud, 1987). 2. Doar, numai: „Opsă l-au vădzut alaltăieri” (Săcel). (Trans., Maram.). – Posibil din lat. ipse, -um, ipso (facto) „implicit; prin însăși acest fapt” (Țurcanu); din op „de folos” + să (MDA).