OPRI (-esc) I. vb. tr. 1 A face să stea pe loc, în nemișcare, a ținea în loc, a nu lăsa să meargă mai departe, a împiedeca de a înainta: cu mare greu hartoește carul într’o parte, îl oprește în loc... și se așterne pe gînduri (CRG.); ~ moara ¶ 2 A prinde și a ținea închis, arestat, a pune la opreală ¶ 3 A păstra pentru sine, a reține pe nedrept ce nu e al său, a nu voi să dea, să lase din mînă: au mers la judecător de l-au pîrît cum le oprește el simbriile (GAST.) ¶ 4 A reține : ~ o odaie ¶ 5 A nu da voie, a nu îngădui, a nu lăsa să facă ceva, a împiedeca de a face ceva, a interzice: leapădă icoanele den besérecă... și opréște oamenii să nu se închine lor (MX.). II. vb. refl. 1 A sta locului, a nu merge mai departe, a nu mai înainta, a înceta de a umbla, de a se mișca: vrînd Dumnezeu cu dînsa, corăbioara, într’una din nopți, se opri (ISP.) ¶ 2 A înceta de a lucra, de a vorbi, etc.: îndată măciuchița se opri (de a lovi) și veni de se puse în mîna bătrînului (ISP.); Sîmbătă din al optul ceas să se oprească de toate lucrurile (PR.-GOV.) ¶ 2 A se împiedeca, a se reține, a nu i se da voie, a nu-l lăsa să facă ceva: cuvintele lui erau așa de mieroase, încît nu se putură ~ de a nu-l asculta (ISP.) ¶ 4 A rămînea fixat, a se fixa, a se aținti [vsl. o p r ĕ t i].