OPOZIȚIE s. f. (cf. fr. opposition, lat. oppositto, germ. Opposition, rus. opoziția): diferență, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcțională, între două unități lingvistice. În concepția structuralistă, prin o. se înțelege unitatea fundamentală a unui sistem lingvistic, formată din doi termeni, unul pozitiv și altul negativ. De obicei se spune că în limbă avem de-a face cu tot felul de o.