OPORTUNIST, -Ă, oportuniști, -ste, s. m. și f. 1. Adept al oportunismului (1). Zdrobirea dușmanilor partidului, a oportuniștilor de toate nuanțele nu înseamnă că lupta a luat sfîrșit; sarcina este să demascăm sistematic ideologia și rămășițele ideologiei curentelor dușmane leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 10. ◊ (Adjectival) Partidul se întărește curățindu-și rîndurile de elementele oportuniste. 2. Persoană lipsită de caracter și de principialitate, care, pentru a-și satisface interesele, adoptă și aplică, după împrejurări, diverse păreri și principii.