OPOR¹ sbst. 🔧 Umărul osiei (la car), bucată de fier în formă de cerc, ce se fixează pe osie, în partea dinspre căruță a căpățînii roatei, acolo unde se întîlnește căpățîna cu partea mai groasă a osiei (R.-COD.): cînd se înnămolește carul, țăranii zic că s’a înnămolit pînă la ~ (DAM.) [bg. opora; srb. upora].