OPINCAR, opincari, s. m. Purtător de opinci; țăran. Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... Ale acestor crîncene gloate De flenduroși opincari. DEȘLIU, G. 23. În poartă la palat Iată-un ciocoi gulerat. – Ce cauți, mă opincar? – Dreptate, boieri mari! ANT. LIT. POP. I 36. ♦ Meșter de opinci.