O definiție pentru operculifer
Jargon
OPERCULI- „capac, opercul”. ◊ L. operculum „capac” > fr. operculi-, engl. id. > rom. operculi-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu un opercul; ~form (v. -form), adj., de forma unui opercul.
Intrare: operculifer
operculifer adjectiv
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
operculifer, operculiferăadjectiv
- 1. Prevăzut cu un opercul. DETS
etimologie:
- operculi- + -fer dexonline