O definiție pentru operculifer
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
OPERCULI- „capac, opercul”. ◊ L. operculum „capac” > fr. operculi-, engl. id. > rom. operculi-. □ ~fer (v. -fer), adj., prevăzut cu un opercul; ~form (v. -form), adj., de forma unui opercul.
Intrare: operculifer
operculifer adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)