OPERA vb. I. 1. tranz. A întreprinde o acțiune, a îndeplini ceva, a realiza, a înfăptui, a efectua. cf. heliade, o. i, 379. În curs de cinci zile, polonii abia putură opera trecerea furiosului fluviu. hasdeu, i. v. 22. Sînteți chemat a opera salutare reforme în instrucția publică. alecsandri, s. 5. În restimpul acesta o legiuire votată din 1844 au operat secularizarea avuturilor (a. 1855). uricariul, iv, 438/16. Iată schimbările profunde operate în viața noastră socială, gherea, st. cr. iii, 168. Nicăieri însă capitalismul n-a pătruns mai adînc și n-a operat transformări mai radicale decît în industria minieră, oțetea, r. 53. ◊ refl. pas. Formarea averilor se operează cu mai multă ușurință. rom. Lit. 271/36. Reforma era prea grea, ea jignea prea multe interese, ca să se poată opera cu înlesnire, kogălniceanu, s. a. 194. ♦ intranz. A acționa. Directoru gerant nu operează decît ca mandatar al companui (a. 1849). doc. ec. 960. A opera de sine, a nu atîrna de nime. calendar (1850), 9/26. În contra lor a trebuit să opereze ghilotina. maiorescu, cr. ii, 180. Cele două concepții nu operează separat, ci deodată. ibrăileanu, s. l. 62. Vaporul nu poate opera pînă ce nu se pronunță autoritatea sanitară a portului, bart, s. m. 103. Poprirea operează după ce s-au înregistrat toate dispozițiunile de plată. leg. ec. pl. 229. ♦ intranz. (însoțit de determinări introduse prin prepoziția „cu”, rar „prin”) A lucra cu..., a se folosi de..., a întrebuința. Provincialismele și termenii speciali nu pot avea aceeași valoare în limbă ca vorbele elementare cu care operăm zilnic. pușcariu, l. r. î, 191. Bogăție mare de termeni pentru aceeași noțiune se întîlnește... la noțiunile curente, cu care operează des mintea subiectelor vorbitoare, iordan, stil. 345. Profesorul operează cu material viu. uman. contemp. 1953, nr. 2, 1/2. Specificul gramaticii constă în faptul că ea operează prin generalizări, l. rom. 1953, nr. 2, 9. ♦ Tranz. (Ironic) A lucra, a aranja (pe cineva). Ai văzut cum l-am operat, Tudoriță nene? c. petrescu, o. p. i, 217. 2. Tranz. A supune (pe cineva) unei intervenții chirurgicale. cf. polizu, id. t. 5/3, șăineanu, barcianu, alexi, w. Tot mai bine-ar fi să se lase să-l operăm, căci se poate să aibă noroc să rămîie in viață. mironescu, s. a. 33, cf. iordan, stil. 23. Pune pe un talentat și îndrăzneț medic rus să opereze... pe un copil. sadoveanu, e. 256. ◊ Absol. De cu noapte, tăiem, pansăm, operăm. c. petrescu, i. ii, 45. Căldură de spital... Sus, operează profesorul. klopștock, f. 198. ◊ refl. M-am decis, mormăi el, zilele astea mă operez. vinea, l. i, 85. 3. Intraz. (Mil.) A întreprinde o acțiune militară în vederea realizării unui plan strategic sau a sarcinilor subordonate acestuia. Fu trimis... la Făgăraș cu ordin dat, ca din acel punct să opereze asupra secuilor. barițiu, p. a. ii, 318. Călărimea cea număroasă a moldovenilor nu au putut opera asupra dușmanilor. calendar (1854), 113/2. Operînd în unire cu tătarii, turcii nu se puteau transporta în Moldova decît... pe la Cetatea Isaccea. hasdeu, i. v. 132. Corpul de vest... e destinat să opereze spre Vidin. maiorescu, d. ii, 110. Un corp de armate rusești... tu însărcinai să opereze spre miazăzi. ODOBESCU, S. III, 567. 4. Tranz. (Mat.) A rezolva, a efectua o problemă. Putem opera una sau mai multe împărțiri parțiale. elem. alg. 46/1. ◊ Absol. Operăm (lucrăm) după următoarele regule. lazarini, m. 45/8. ♦ refl. impers. De ar fi a se împărți stînjăni, urmați de palme... prin un număr simplu... s-ar opera ca în cazul trecut. asachi, e. i, 83/28. 5. Tranz. A efectua anumite operații (5) în registre sau în acte contabile. Anul trecut și ăsta care a început la april, n-am operat nimic în registrele chitanțiere și de partizi. stănoiu, c. i. 78. 6. tranz. (Argotic) A comite furturi, spargeri, crime. Am operat doi cai buni și o mîrtoagă. bul. Fil. rv, 155, cf. iordan, l. r. a. 495. – prez. ind.: operez; prez. conjunct, pers. 3 și: s-opere. heliade, o. i, 379. – Și: (învechit) operui vb. IV. asachi, ap. ursu, t. ș. 246. – Din fr. opérer, lat. operare.