OPCINĂ, OBCINĂ (pl. -ni, -ne) sf. Mold. Bucov. Trans. 🌐 Culmea, coama munților care continuă lanțul de munți de la un pisc la altul și pe unde se poate umbla cu carul: toată valea tăcea, pînă la pîclele fantastice de pe opcine (SAD.); părțile muntoase cu obcinele și plaiurile... se învecinau spre hotarul unguresc cu moșiile cîtorva boieri (GRIG.) [comp. ceh občina].