Definiția cu ID-ul 1381283:
Tezaur
ONĂNĂI vb. IV. intranz. (Regional) A fonfăi, a fîrnîi. Nu e bun de cîntat, onănăie! cv 1951, nr. 11, 37. Fata lor... onănăie pe nas cînd vorbește. STANCU, D. 29. – prez. ind. : onănăi. – Formație onomatopeică.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni