ONORAT, -Ă, onorați, -te, adj. (Ca epitet de politețe, uneori glumeț) Stimat, respectat. Spectacolul se desfășura fără taxă, fără scaune, fără bănci, onoratul public lungindu-se pe pietrișul mărunt. PAS, Z. I 186. Te-ntreb și eu, ca onoratul meu coleg Axente Sever. CAMIL PETRESCU, O. II 221.