ONORAR²,-Ă adj. (Ieșit din uz) Onorific. Soțietatea va putea numi și soți corespondenții sau onorari. heliade, f. 16/7. În adînci bătrînețe, conserva titlul onorar al postului său. asachi, s. l. ii, 101. Titlul onorar. calendar (1853), 60/7. Mai bine să nu facem de, loc statutele, organizarea, membrii onorarii și neonorați ai unei asociațiuni. maiorescu, cr. i, 277. Am precizat mai întîi pozițiunea mea față de soțîetate... ca membru onorariu. sbiera, f. s. 385. Membrii institutului sînt: membri directori, ...protectori, onorari. lovinescu, c. v, 37. ♦ (Substantivat, ironic) Onorabil. Prea faci proașcă în averea mea, onorariule. alecsandri, t. 1258. – Pl.: onorari, -e. – Și: onorariu adj. – Din fr. honoraire, lat. honorarius, -a, -um.