Definiția cu ID-ul 1379129:
Tezaur
ONOMATOPOETIC, -Ă adj. (Învechit, rar) Onomatopeic. Din poezia populară și-a însușit Eminescu armonia, uneori onomatopoetică, a versurilor sale. maiorescu, cr. ii, 311. – pl.: onomatopoetici, -ce. – cf. germ. onomatopoetisch.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de marta.tabacaru12
- acțiuni