Definiția cu ID-ul 924077:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONOMATOPEIC, -Ă, onomatopeici, -e, adj. (Despre un cuvînt, o frază, un vers etc.) Cu caracter de onomatopee; imitativ. Ghicitorile care conțin elemente onomatopeice îmbogățesc sfera de cunoștințe a copilului. L. ROM. 1953, nr. 2, 54.