Definiția cu ID-ul 345600:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ONOMATOPEE f. lingv. Cuvânt care, prin forma lui sonoră, imită sunete sau zgomote din natură; cuvânt imitativ. [Art.: onomatopeea; G.-D. onomatopeei] /<fr. onomatopée