ONOMASIOLOGIE s. f. Studiu al mijloacelor folosite de una sau de mai multe limbi pentru a exprima o anumită noțiune. În timp ce semasiología pleacă de la formă și ajunge la conținutul exprimat de aceasta, onomasiologia pornește de la conținut spre forma care îl exprimă. L. rom. 1960, nr. 4, 4, cf. der. – Din germ. Onomasiologie.