ONIX subst. Varietate de agat fin cu straturi de diferite culori, folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte (ornamentale); (învechit) onihion, onice, soliman. Pe palme-ți voi aduce smochine rourate Și pe-o tăblie cupe de-onyx, frumos săpate. alecsandri, t. ii, 265. Cupe de-onix se ridică, daruri scumpe, lui trimese. macedonski, o. i, 103, cf. nica, l. vam. Sub mantia neagră de deasupra, văd o cingătoare de piele care se încheie subt o placă frumoasă de onix, legată în flori de argint. sadoveanu, o. iv, 158. Mitropolitul luă o pană din cupa de onix... și iscăli. camil petrescu, o. 11, 685. Se mira unde pusese o agrafă cu onyx. călinescu, c. 303. ◊ Fig. Pe fiece petală de onix, moare un fluture de argint. klopștock, f. 180. ♦ p. ext. Obiect făcut din acest material. Micul onyx cu levantă. ollânescu, h. o. 320. – Accentuat și: onix. barcianu, alexi, w. – Scris și: onyx. – Din fr. onyx.
ONLUC subst. (Turcism învechit) Monedă turcească ce valora zece parale. O piesă de 5 parale... se numea beșlic, de 10, onluc. șio i, 219. – pl.:? – Din tc. onluk.