ONIRIC, -Ă adj. (Livresc) 1. Care aparține visului, care se referă la vis. Simbolul oniric este o sinteză totală. vianu, m. 49. Spectacolul tragicomic al speculațiilor onirice. v. rom. martie 1960, 158. 2. (Despre oameni, adesea ironic) Care este străin de cele ce se petrec în jurul lui, care trăiește într-o lume de visuri. Era obișnuit cu aceste contradicții ale celui care înfățișa, pe rînd, cînd fața poetului oniric, cînd mînia „temutului polemist”. CAMIL PETRESCU, n. 39. – PI.: onirici, -ce. – Din fr. onirique.