ONESTIE s. f. (Învechit, rar) Onestitate. Nu se cumpără așa lesne virtutea unei fete, a unei fete ce are simtimentul onestiei. lazărescu, s. 82/27. Teatrul nostru, privit din punctul de vedere al speculei, oferă antreprizei un folos destul de mare, ca să-și poată împlini cu onestie datoriile luate asupră-i prin contract. filimon, o. ii, 241. – Onest + suf. -ie.