ONESTATE s . f.(Latinism învechit) Onestitate. Cf. ȚIchindeal, a. m. 18/22, 20/11. Să nu caute nici la caracterul privat, la onestate și moralitate, ci numai la ținuta politică a oamenilor. BARIȚIU, P. a. III, 404, cf. ROM. LIT. (1855), 3972/2. Nici ele nu erau modelul onestăței. isis (1859), 542/14, cf. polizu, barcianu. – Și: honestate s. f. țichindeal, a. m. 18/22, 20/11. – Din lat. honestas, -atis.