ONDINĂ s. f. Personaj din basmele și legendele germanice și scandinave, închipuit ca o fată frumoasă care trăiește în apă și care își alege bărbatul dintre muritorii de rînd. Ondină, Cu ochi de dulce lumină, Cu bucle ce-nvăluie-n aur Tezaur ! EMINESCU, O. IV, 31. – pl.: ondine. – Și undină s. f. SCRIBAN, D., DER. – Din fr. ondine.