ONCTUOZITATE s. f. 1. Faptul de a fi onctuos (2); insinuare. Cu pompa se înlocuiește ceea ce nu poate stîrni cuvîntul evangelic, cu toată unctuositatea lui. CODRU-DRĂGUȘANU, c. 78. Aproba tocmai din cap, zîmbind cu onctuozitate episcopală. CĂLINESCU, c. 58. 2. Proprietate a unui lubrifiant de a adera la suprafețele a două piese care alunecă una peste alta cu presiune, asigurînd ungerea lor. cf. DL, DM, DER. – Pronunțat: -tu-o-. – Scris și: onctuositate. – Și: (învechit) unctuozitate s. f. – După fr. onctuosité.