ONCTUOS, -OASA adj. 1. Unsuros, uleios. Degete lungi și subțiri de ctitor, deprinse parcă să înșire onctuosul chilimbar al mătăniilor. teodoreanu, m. ii, 94. 2. Fig. Mieros, insinuant. Ion Ozun aprobă stupid, cu un surîs onctuos. C. petrescu, c. v. 70. Plecase într-adevăr în Franța, însă nu pentru studii, cum pretindea cu onctuoasă perfidie Stănică, ci ca să se plimbe cu moșierul, călinescu, e. o. ii, 44. ◊ (Adverbial) Zîmbi onctuos, scuturînd profesional colțul mesei cu șervetul. c. petrescu, î. i, 5. Am dat un preț așa de bun, zise onctuos samsarul. călinescu, e. o. ii, 231. Eliade se ridică onctuos, uitînd de periculoasa întrerupere a dezbaterilor. camil petrescu, o. ii, 431. – Pronunțat: -tu-os. – pl.: onctuoși, -oase. – Din fr. onctueux.