OMOR s. n 1. Faptul de a omorî; luarea vieții cuiva; omucidere, crimă, asasinat. Limba... plinră e amu de verirul omorul[u]i (veninul morției n test. 1648, otravă omorîtoare biblia 1688). cod. vor. 124/10, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX., CLEMENS, POLIZU, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, BARcianu, alexi, w., tdrg. Feluritele răutăți ale oamenilor, între cari se pominesc și omorurile. pamfile, văzd. 123. Individul acela a răspuns că dumneavoastră ați comis omorul și a dat amănunte, stancu, r.a. iv, 38. Omorul este fapta ilicită, săvîrșită cu intenție sau din culpă, prin care se cauzează moartea unui om. pr. drept. 657. Iar tu de omor Să nu le spui lor. alecsandri, p. p. 2. Dracul mai locuiește și-n locurile unde s-a făcut vreo tîmplare (omor). șez. iv, 179. De omor să te ferești ca de cel mai mare păcat, zanne, p. viii, 74. ♦ Ucidere în masă, măcel. Pornit-au și omor în cei necredincioși. dosoftei, v. s. noiembrie 132^v/14. Dumitrașco Vodă, vădzindu atîta omor, au ieșit în deal la Gălata cu boierii, neculce, l. 60, cf. ANON. CAR., BUDAI-DELEANU, LEX. Și ce! atîtea turmente, nelegiuiri și omoare N-au făcut ca să fumeze pe lugubrele-ți altare Destul atîtea-n-junghieri? heliade, o. i, 295. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. negruzzi, s. i, 147, cf. alexandrescu, m.22. Părăsind în urma lor Cîmpul luptei de omor ! alecsandri, P. II, 18,cf. 15, CIHAC, II, 227, DDRF, ȘĂINEANU, barcianu, alexi, w., tdrg. ♦ (Rar) Moarte. Cînd cu mreji amăgitoare Vii prindeam păsări din zbor; Cînd prin țevi fulgerătoare Cu plumb le azvîrleam omor. i. văcărescul, p. 8/20. 2. (Învechit) Epidemie; mortalitate. Să tâmplă de fu omor de ciumă în cetate, varlaam, c. 380. Într-acelaș an fu omor mare și iarnă grea. ureche, l. 160, cf. m. costin, ap.gîdei. Află că s-au potolit de tot umorul, dosoftei, v. s. septembrie 3^v/6. Și în orașul Solunului au dezlegat foametea și umorul, id. ib.octombrie 87^r /36. Începutu-s-au atunce și omor în vite. neculce, l. 206. Iară la anul, după foamete, scornitu-s-au și un omor mare de ciumă în țară. id. ib.294. cf. anon. car. În anul 7183 au fost omor de ciumă în țară. muște, let. iii, 19/33. Fost-au în zilele acestui domn mare omor de ciumă. dionisie, c. 184, cf. budai-deleanu, LEX., DDRF, TDRG, SCL 1960, 617. – PI.: omoruri și (învechit, rar) omoare. – Și: (învechit, rar) umor s. n – Post verbal al lui omorî.