OMOPLAT s. m. Os triunghiular, lat și subțire, care formează partea posterioară a articulației umărului; scapulă, spată. Cf. kretzulescu, a. 43/11, polizu, p. 30/12, ddrf, șăineanu, barcianu, alexi w. , bianu, d. s. Osul scapulum sau omoplatul formează baza regiunei spetei. enc. vet. 6. Omoplații i se cunosc prin pînza șorțului. cazimir, gr. 115, cf. scriban, d. I-a repezit cîțiva pumni între omoplați. v. rom. martie 1954, 61. – PI.: omoplați. – Din fr. omoplate.