O definiție pentru omologic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

omológic adj. m., pl. omológici; f. sg. omológică, pl. omológice

Intrare: omologic
omologic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omologic
  • omologicul
  • omologicu‑
  • omologică
  • omologica
plural
  • omologici
  • omologicii
  • omologice
  • omologicele
genitiv-dativ singular
  • omologic
  • omologicului
  • omologice
  • omologicei
plural
  • omologici
  • omologicilor
  • omologice
  • omologicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)