OMOLOGA vb. I. Tranz. 1. A confirma, în baza autorității conferite de lege, valoarea sau autenticitatea unui act scris. cf. șăineanu,ALEXI, W., SCRIBAN, D. 2. A recunoaște oficial o performanță, un rezultat sportiv (după o verificare prealabilă). Nu se știe, nu s-au omologat încă toate rezultatele. preda, r. 160. Federația internațională de atletism... a omologat o serie de recorduri mondiale. sp. pop. 1963, nr. 4 212, 8/4. 3. A accepta oficial un tip de produs și a aproba fabricarea lui curentă. cf. der. Prin colaborarea cercetătorilor cu uzinele... s-a putut omologa un nou tip de vagon de marfă, scînteia, 1960, nr. 4 898. – prez. ind.: omologhez. – Din fr. homologuer.