OMNIBUZ s. n. 1. (Învechit) Un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun, pe rute fixe, al călătorilor. S-au adunat o mulțime de oameni ca să vază înfățișarea unui nou omnibus cu vapor (o căruță cu aburi), cr (1829), 425¹/12. Venind de la Salerno, în dreptul Pompeii, doi cavaleri se urcară lingă mine în omnibus. codru-drăgușanu, c. 161, cf. negulici. Pentru înlesnirea cumunicațiii... m-am străduit, cu mari cheltuieli de am făcut dinlăuntru dooă trăsuri, în cari încape mai multe persoane (care să numește onibus) (a. 1848). doc. ec. 947, cf. stamati, d., polizu. Pe Rin... vapoarele se urmează regulat ca omnibusurile. negruzzi, s. i, 325. Mă șuii în omnibus și luai calea ce duce la Giurgiu. filimon, o. ii, 7, cf. ddrf, șăineanu, barcianu, alexi, w., nica, l. vam. 177, scriban, D. 2. Autobus (cu etaj). cf. ltr^2. – Scris și: omnibus. – PI.: omnibuze și omnibuzuri. – Și: (rar) onibus s. n. – Din fr. omnibus, it. omnibus.