OMEȚI vb. IV. 1. tranz. și refl. (Învechit și regional) A (se) acoperi cu omăt, a (se) înzăpezi, a (se) troieni. Cîndu împarte de ceriu împărații sprinsu, înneao-se (neoșa-se-vor h, zăpădeaște-se c, omeți-se-va c², omăta-se-vor d) în Selmon. psalt. 127. Cu omăt v-oi omăta, Cu ploile v-oi ploua, De nici o treabă v-oi lăsa! teodorescu, p. p. 382, cf. marian, d. 272, vîrcol, v. 97, alr i 1 249/831, ib. 1 252/808, 825. 2. intranz. (Regional) A viscoli, dm, h xviI 136. – prez. ind.: omețesc. – Și: (regional) ometi (t. papahactI, m. 228) vb. IV; omeța (alr i 1 252/798), (învechit și regional) omăta vb. I. – v. omeț. – Pentru omăta, v. omăt, pentru ometi, v. omet.