OMETOI s. m. (Regional) Omoi. Ție nu ți-o fost frică de un ometoi ca ăla? vlasiu, a. p. 343. Tu, un omătoi gros și lung, ...cum te-ai lăsat tu bătut de băiatul ăsta subțire? bănuț, t. p. 182. Au intrat îndată după el... patru ometoi lungi, cu halebărzile în mîini. vornic, o. 25. – PI.: ometoi. – Și: omătoi, ometioi (Mat. dialect. i, 83) s. m. – De la om.