OMETEU s. m. (Regional) Omoi. Cf. lb, POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. m., BARCIANU, ALEXI, w., tdrg, cdde. Mă gîndesc... la omelteii aceia mari și cumpliți. lăncrănjan, c. i, 37, cf. ii, 87. Tu un ometeu cît un urs și eu o muiere slabă. reteganul, p. i, 2, cf. Mat. dialect, i, 25, 83. – PI.: ometei. – Și: omelteu, (Ban.) omoteu (cdde) s. m. – De la om.