5 definiții pentru omerta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OMERTÀ s. f. Lege a tăcerii impusă în organizațiile de tip mafiot. – Din it. omertà.

OMERTÁ s. f. cârdășie, complicitate; mafie. (< it. omertà, fr. omerta)

omertà s. f. (cuv. it.) ◊ „«Nașul» a vorbit, și pentru prima oară în istoria Siciliei ancestrala și celebra «lege a tăcerii», «omertà», mitul care apăra Mafia, a fost spulberat.” R.l. 4 X 84 p. 6. ◊ Omerta, de pildă, această lege a tăcerii, se așterne peste o afacere [...]” R.l. 13 V 93 p. 8


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: omerta
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omerta
  • omertaua
plural
genitiv-dativ singular
  • omertale
  • omertalei
plural
vocativ singular
plural