Definiția cu ID-ul 1379148:
Tezaur
OMENEȚ, -EAȚĂ adj. (Regional) Omenos. cf. lm, gheȚie, r. m., barcianu, alexi, w., jahresber. xvii, 53. Atunci erau tare omineți ficiorii. Mat. dialect. i, 83. – pl.: omeneți, -e, – Și: omineț, -eață adj. – Din omen- (tema veche a lui om) + suf. -eț.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de strunga.ruxandra
- acțiuni