OMENEȘTE adv. 1. Din punct de vedere omenesc, în mod omenesc, cît poate un om. Am făcut tot ce e omenește posibil, C. PETRESCU, C. V. 154. 2. În condiții omenești, ca oamenii; p. ext. cu omenie, cumsecade, cum se cuvine. Badea și Constantin au crescut, în casa acestui unchi, destul de omenește și de cinstit. GALACTION, O. I 112. Simion ca Simion... cu el te-ai fi învoit tu omenește. REBREANU, I. 107. Eu mă duc să pregătesc ceva de-a mîncării, știi, colea, ceva mai omenește. CREANGĂ, P. 9.