Definiția cu ID-ul 1379283:

Tezaur

OLĂLĂIRE s. f. (Învechit și regional) Acțiunea de a olălăi; văicăreală, tînguire. cf. lb, polizu, lm. – pl.: olălăiri. – Și: olăire (lm), holălăire (lb, lm), hololoire (lm) s. f.v. olălăi.